Tag Archives: schimbare

De ce aleg Romania?

Cu ocazia implinirii a 3 ani de activitate, Lume Buna ma provoaca sa raspund la intrebarea: De ce aleg Romania?

Aleg Romania pentru ca imi doresc s-o schimb in bine! Sper si cred in continuare ca daca ne revenim din starea asta letargica in care ne-am afundat in ultimii 21 de ani putem invinge sistemul. Sunt convinsa ca aici, in Romania, satisfactia unei reusite in acest sens va fi mult mai mare decat in orice alta tara.

Aleg Romania pentru ca am gasit oameni determinati sa lupte, oameni motivati, cu valori si principii morale puternice, oameni care promoveaza initiativele pozitive si care se concentreaza pe ceea ce chiar functioneaza in Romania si care incearca pe cat posibil sa promoveze binele intr-o societate care poate pentru multi nu mai prezinta niciun fel de potential. M-am alaturat acestei echipe faine acum 6 luni si de-atunci chiar am inceput sa cred ca se poate! Cu foarte mult efort, determinare si integritate putem recupera timpul pierdut si putem ajunge la nivelul tarilor occidentale. Cheia succesului in Romania este sa continuam lupta (= lupta impotriva ignorantei si a coruptiei), indiferent cat de grea sau de zadarnica ni se pare. La multi ani, Lume Buna!

Aleg Romania pentru zilele toride de vara si nebunia din Vama; pentru drumurile interminabile cu trenul in care poti face absolut orice; pentru muzica folk pe care o asculti in baruri, pe plaja sau in varf de munte; pentru prietenii care ma primesc in miez de noapte cu o sticla de vin; pentru apusurile vazute din Gara de Nord; pentru noptile petrecute in Jack; pentru Sibiu si Cluj – orasele unde-mi spal creierul; pentru fiecare amintire si pentru toate planurile pe care mi le-am facut si mai ales…pentru toti oamenii faini pe care i-am cunoscut.

Aleg Romania pentru ca, in ciuda tuturor lucrurilor care ma fac sa urlu de nervi sau sa ma dau cu capul de pereti cateodata, este o tara surprinzatoare, in care mai am foarte multe locuri de descoperit, foarte multe idei de implementat si o groaza de lucruri de experimentat :)…Cand le voi fi bifat pe toate, ma gasiti la Viena ;).

flickr.com

Aceste randuri au fost scrise cu ocazia campaniei “Ziua 1095”, campanie aniversara LumeBuna.ro (Stiri cu impact pozitiv din si despre Romania) initiata de Mihail Musat, fondatorul proiectului, cu ocazia a trei ani de activitate.

4 Comments

Filed under Ganduri

Superficial…

Unii oameni se schimba, iar altii nu se schimba niciodata…ci doar te fac sa-ti dai seama ca te-ai inselat in privinta lor inca de la inceput.

Credeam ca am fler la oameni, ca stiu sa-i ‘citesc’ si ca pot sa le interpretez reactiile si gesturile intr-un mod corect si obiectiv. Ieri am aflat ca pana si cei mai apropiati prieteni te pot fenta atunci cand interesul lor propriu depaseste limitele unei relatii sociale sanatoase.

Cand eram mai mica imi placea sa fiu (sa par?) dura, nu voiam sa-mi manifest sentimentele fata de cei din jurul meu, mi se parea un semn de slabiciune. Cu timpul am gasit acei oameni fata de care mi-a fost usor sa ma atasez si mi se parea normal sa ma exprim – aveam o sclipire in ochi, imbratisarile erau mai puternice si transmiteau mult mai mult decat as fi putut spune…si partea cea mai buna in toate astea era reciprocitatea :). Gandul ca e cineva acolo…sa te sustina, sa te provoace sau sa-ti trimita un avion de hartie care sa te faca sa zambesti ore intregi…ajunsese sa ma hraneasca in fiecare zi, imi provoca o stare incredibil de buna pe care d-abia acum o constientizez.

Starea asta de bine s-a imprastiat acum intr-un nor de praf…ca si cand eu m-as fi lovit de un zid. Reciprocitatea nu mai exista – a disparut brusc – iar eu am ramas undeva suspendata/agatata de un fir cu gandurile mele incercand sa analizez ce s-a intamplat si mai ales – de ce? Concluzia logica la care am ajuns e ca de fapt reciprocitatea nu a existat niciodata, ci a fost doar o iluzie…o proiectie a sentimentelor mele intr-o oglinda.

Am crezut ca nu voi pica in plasa, in acel mix al emotiilor si al cuvintelor nedefinite pe un domeniu concret, dar am picat. De fapt…am crezut ca toate sunt ‘pe bune’ si ca asa vor ramane, dar a venit momentul in care tot acel ‘mix’ de emotii, cuvinte, experiente, aventuri, planuri si idei nu a mai fost de ajuns….S-a transformat acum intr-un morman de amintiri (unele reale, unele false sau imaginate), care incet-incet se vor sterge, vor deveni vagi, incetosate, pana cand vor disparea cu totul.

Si atunci…Oare merita? Merita starea aia de bine atunci cand iluzia ni se pare reala? Raspunsul meu e: DA!


Leave a comment

Filed under Ganduri