Tag Archives: pasiune

Experienta LumeBuna – Multumesc!

Ieri, pe 2 martie 2012, Lume Buna a implinit 4 ani de activitate. Anul trecut, pe vremea asta, scriam De ce aleg Romania, cu ocazia campaniei “Ziua 1095”. Astazi vreau sa scriu de ce am ales Lume Buna, ce-am invatat si cum m-a schimbat experienta de un an si jumatate alaturi de oameni minunati.

Lume Buna a fost locul unde mi-am inceput “cariera” de voluntar in mod oficial, locul unde am descoperit ce inseamna o echipa si cum pot cativa oameni dedicati, ambitiosi si perseverenti sa schimbe in bine lumea din jurul lor. Inca dinainte sa fac parte din echipa, site-ul LumeBuna.ro era platforma unde gaseam intotdeauna vesti bune despre ceea ce se intampla in Romania. Fie ca erau campanii, proiecte sau evenimente din diverse domenii, de fiecare data ramaneam cu un zambet pe buze si cu satisfactia imensa ca exista multi oameni care fac lucruri bune si la noi. Ramaneam cu ideea ca se poate si in Romania.

Pe langa stirile online, au inceput sa apara evenimente offline organizate de voluntarii de LumeBuna la care am si participat – mai intai Free Hugs si apoi Un zambet pentru tine – evenimente la care am interactionat cu oamenii din spatele site-ului si m-am convins ca sunt genul de oameni alaturi de care mi-ar placea sa lucrez. Pe vremea aia (adica prin 2009) eram foarte pragmatica si hotarata sa plec cat mai repede din tara, eram negativista, nimic nu-mi convenea, iar cand venea vorba de oportunitati si de un viitor in Romania vedeam doar partea goala a paharului. LumeBuna m-a determinat sa devin mai atenta la ceea ce se intampla in jurul meu, sa pun accentul pe partea pozitiva si incet-incet mi-am dat seama ca dracul nu e chiar atat de negru si ca pot realiza lucruri foarte faine daca gasesc motivatia si echipa potrivita.

Asta s-a si intamplat la aniversarea a 2 ani de LumeBuna cand l-am cunoscut pe Mihail (fondatorul), care pe-atunci mi se parea untouchable. Ma tot gandeam cum sa-l abordez, ce-as putea eu (care nu facusem nimic notabil pana atunci) sa-i spun unui tip care tocmai lansase o carte… Pana la urma mi-am luat inima-n dinti, m-am prezentat, am schimbat cateva cuvinte si l-am rugat sa-mi scrie ceva pe carte :). Si mi-a scris: “Lavinia, ceea ce stii despre tine sa te conduca si prin aceasta carte catre noi dimensiuni frumoase ale fiintei tale. Curaj si perseverenta pe acest drum! Mihail”. Si-atunci mi-am zis “perseverenta este cheia, trebuie sa lupt si sa contribui la dezvoltarea Romaniei.” Cum? Prin aducerea in prim-plan a lucrurilor bune din jurul meu, prin crearea de incredere si speranta ca exista potential in proiecte si in oameni. Exact ceea ce isi propunea LumeBuna – deschidere, sustinere.

Am inceput timid, cate-un share, cate-un like, mai publicam cate-o stire pe site – totul neoficial pentru ca nu voiam sa-mi asum responsabilitati pe care nu stiam sigur daca le voi putea gestiona, asa ca am zis sa raman totusi in umbra echipei. Umbra n-a tinut prea mult pentru ca, in august 2010, Razvan (care acum isi face de cap la facultate in Olanda :P) mi-a propus sa preiau proiectul Micul Paris despre care am mai scris pe blog. Oficial eram voluntar, oficial faceam parte din echipa LumeBuna. Relatiile cu membrii echipei s-au inchegat neasteptat de repede, ne-am imprietenit si am trait momente foarte faine impreuna :). Si pentru ca am devenit nostalgica gandindu-ma la ceea ce a insemnat Lume Buna pentru mine, am facut o lista lunga cu oamenii care si-au lasat amprenta asupra mea, carora le sunt recunoscatoare si carora le multumesc pentru ca fac parte din viata mea: Irina – pentru ca stii cum sa gestionezi orice situatie, pentru ca Vama e in sufletul tau, pentru ca mergi inainte no matter what, pentru ca o bere cu tine e terapie pura; Adriana – pentru ca rad nonstop cu tine, pentru ca esti sincera si saritoare, pentru ca te impui atunci cand trebuie; Lari – pentru toate discutiile si sfaturile, pentru faptul ca stii ce vrei si faci ce-ti place, pentru ca esti intotdeauna vesela; Lucian – pentru ca esti in mijlocul povestilor, pentru ca ai cel mai larg si sincer zambet, pentru ca you’re a guy’s guy and a ladies’ man; Geo – pentru ca analizezi atent, pentru introspectie si profunzime; Denisa – pentru ca spargi intotdeauna gheata si debordezi de energie; Alina, Raluca, Olivia, Lili, Carmen, Miri, Diana, Ionut, Steliana, Loredana, Andreia, Dan, Mihaela, Andreea si Zegri pentru ca fara voi n-ar fi fost Lume Buna as we know it. Mihail – pentru curaj, perseverenta, ambitie, bucurie, emotii, sinceritate, incredere.

Va multumesc pentru un an jumate in care am invatat sa apreciez lucrurile bune din jurul meu, un an jumate in care am descoperit ca se poate, un an jumate in care am fost noi at lumebuna punct ro!

Leave a comment

Filed under Ganduri, Proiecte/Evenimente

Raze de aprilie…

Aprilie – luna in care am constientizat cat de mult si mai ales in ce mod m-au influentat oamenii cu care am interactionat in ultimul an, lucrurile pe care le-am facut si toate aventurile prin care am trecut. N-a fost ceva planificat… pur si simplu am avut flash-uri cu anumite momente din viata mea, secvente parca desprinse dintr-un film in care personajul principal eram eu.

Ultimele 8-10 luni au reprezentat cea mai seminficativa perioada de tranzitie din viata mea atat pe plan personal/emotional cat si pe plan profesional. A fost perioada in care am evoluat, m-am (re)descoperit, mi-am gasit pasiunile, mi-am regasit visele, dorintele si mi-am schitat (cu linii subtiri) viitorul.

Momentul care a declansat toata avalansa asta de ganduri si revelatii a avut legatura cu o experienta foarte faina pe care am trait-o recent – o zi petrecuta cu 6 prietene la Frumusani unde am zburat cu parapanta.

Declicul nu a fost zborul propriu-zis (care e foarte fun si merita trait: simti pulsul usor accelerat, ai o senzatie interesanta la desprinderea de la sol, dar nu e totusi senzatia extrema pe care ti-o ofera alte sporturi de gen), ci a fost  drumul de intoarcere. Mergand pe un drum prafuit, uitat de lume, cu vantul prin par si cu soarele in ochi am constientizat cat de bine m-am simtit, cat de norocoasa sunt si cate lucruri pe care nu as fi zis niciodata ca le voi face (sau ca mi-as dori neaparat sa le fac) au venit de la sine si s-au imbinat perfect oferindu-mi o senzatie extraordinara de satisfactie si implinire.

O simpla zi de sambata in care planuisem o surpriza pentru Irina s-a dovedit a fi ziua in care mi-am schimbat cu totul modul de a gestiona ceea ce fac sau ceea ce simt.

Ma bucur ca in sfarsit pot  afirma cu sunt multumita cu alegerile pe care le-am facut,  cu toate experientele pe care le-am trait, cu locurile in care am calatorit si mai ales cu oamenii pe care i-am pastrat alaturi.

Colectionez amintiri, lacrimi de bucurie si zambete. Sunt fericita!

2 Comments

Filed under Ganduri