Tag Archives: implicare

Experienta LumeBuna – Multumesc!

Ieri, pe 2 martie 2012, Lume Buna a implinit 4 ani de activitate. Anul trecut, pe vremea asta, scriam De ce aleg Romania, cu ocazia campaniei “Ziua 1095”. Astazi vreau sa scriu de ce am ales Lume Buna, ce-am invatat si cum m-a schimbat experienta de un an si jumatate alaturi de oameni minunati.

Lume Buna a fost locul unde mi-am inceput “cariera” de voluntar in mod oficial, locul unde am descoperit ce inseamna o echipa si cum pot cativa oameni dedicati, ambitiosi si perseverenti sa schimbe in bine lumea din jurul lor. Inca dinainte sa fac parte din echipa, site-ul LumeBuna.ro era platforma unde gaseam intotdeauna vesti bune despre ceea ce se intampla in Romania. Fie ca erau campanii, proiecte sau evenimente din diverse domenii, de fiecare data ramaneam cu un zambet pe buze si cu satisfactia imensa ca exista multi oameni care fac lucruri bune si la noi. Ramaneam cu ideea ca se poate si in Romania.

Pe langa stirile online, au inceput sa apara evenimente offline organizate de voluntarii de LumeBuna la care am si participat – mai intai Free Hugs si apoi Un zambet pentru tine – evenimente la care am interactionat cu oamenii din spatele site-ului si m-am convins ca sunt genul de oameni alaturi de care mi-ar placea sa lucrez. Pe vremea aia (adica prin 2009) eram foarte pragmatica si hotarata sa plec cat mai repede din tara, eram negativista, nimic nu-mi convenea, iar cand venea vorba de oportunitati si de un viitor in Romania vedeam doar partea goala a paharului. LumeBuna m-a determinat sa devin mai atenta la ceea ce se intampla in jurul meu, sa pun accentul pe partea pozitiva si incet-incet mi-am dat seama ca dracul nu e chiar atat de negru si ca pot realiza lucruri foarte faine daca gasesc motivatia si echipa potrivita.

Asta s-a si intamplat la aniversarea a 2 ani de LumeBuna cand l-am cunoscut pe Mihail (fondatorul), care pe-atunci mi se parea untouchable. Ma tot gandeam cum sa-l abordez, ce-as putea eu (care nu facusem nimic notabil pana atunci) sa-i spun unui tip care tocmai lansase o carte… Pana la urma mi-am luat inima-n dinti, m-am prezentat, am schimbat cateva cuvinte si l-am rugat sa-mi scrie ceva pe carte :). Si mi-a scris: “Lavinia, ceea ce stii despre tine sa te conduca si prin aceasta carte catre noi dimensiuni frumoase ale fiintei tale. Curaj si perseverenta pe acest drum! Mihail”. Si-atunci mi-am zis “perseverenta este cheia, trebuie sa lupt si sa contribui la dezvoltarea Romaniei.” Cum? Prin aducerea in prim-plan a lucrurilor bune din jurul meu, prin crearea de incredere si speranta ca exista potential in proiecte si in oameni. Exact ceea ce isi propunea LumeBuna – deschidere, sustinere.

Am inceput timid, cate-un share, cate-un like, mai publicam cate-o stire pe site – totul neoficial pentru ca nu voiam sa-mi asum responsabilitati pe care nu stiam sigur daca le voi putea gestiona, asa ca am zis sa raman totusi in umbra echipei. Umbra n-a tinut prea mult pentru ca, in august 2010, Razvan (care acum isi face de cap la facultate in Olanda :P) mi-a propus sa preiau proiectul Micul Paris despre care am mai scris pe blog. Oficial eram voluntar, oficial faceam parte din echipa LumeBuna. Relatiile cu membrii echipei s-au inchegat neasteptat de repede, ne-am imprietenit si am trait momente foarte faine impreuna :). Si pentru ca am devenit nostalgica gandindu-ma la ceea ce a insemnat Lume Buna pentru mine, am facut o lista lunga cu oamenii care si-au lasat amprenta asupra mea, carora le sunt recunoscatoare si carora le multumesc pentru ca fac parte din viata mea: Irina – pentru ca stii cum sa gestionezi orice situatie, pentru ca Vama e in sufletul tau, pentru ca mergi inainte no matter what, pentru ca o bere cu tine e terapie pura; Adriana – pentru ca rad nonstop cu tine, pentru ca esti sincera si saritoare, pentru ca te impui atunci cand trebuie; Lari – pentru toate discutiile si sfaturile, pentru faptul ca stii ce vrei si faci ce-ti place, pentru ca esti intotdeauna vesela; Lucian – pentru ca esti in mijlocul povestilor, pentru ca ai cel mai larg si sincer zambet, pentru ca you’re a guy’s guy and a ladies’ man; Geo – pentru ca analizezi atent, pentru introspectie si profunzime; Denisa – pentru ca spargi intotdeauna gheata si debordezi de energie; Alina, Raluca, Olivia, Lili, Carmen, Miri, Diana, Ionut, Steliana, Loredana, Andreia, Dan, Mihaela, Andreea si Zegri pentru ca fara voi n-ar fi fost Lume Buna as we know it. Mihail – pentru curaj, perseverenta, ambitie, bucurie, emotii, sinceritate, incredere.

Va multumesc pentru un an jumate in care am invatat sa apreciez lucrurile bune din jurul meu, un an jumate in care am descoperit ca se poate, un an jumate in care am fost noi at lumebuna punct ro!

Leave a comment

Filed under Ganduri, Proiecte/Evenimente

Google Zeitgeist si Moara lui Assan

Dupa ce am vazut rezultate raportului Google Zeitgeist 2011 am inceput sa ma intreb: de ce dau romanii search pe Google? Pentru ca e la moda un anumit subiect, pentru ca le-a trecut un nume pe la urechi si i-a lovit brusc curiozitatea si pofta de informare sau poate pur si simplu din plictiseala?

Am observat in ultima saptamana cresterea brusca a  numarului de cautari referitoare la Moara lui Assan. Inca de cand s-au prabusit acoperisul si unul din peretii corpului principal, foarte multe persoane au cautat info despre Moara lui Assan. Acesta este un lucru bun la prima vedere…lumea se informeaza, dar inevitabil ma intreb: cati dintre cei care au citit/preluat stirile sunt dispusi sa faca ceva concret, sa ia atitudine, sa se implice intr-un demers, sa se revolte la modul serios si concret?

sursa: wikipedia

Oare cati dintre cei care au citit despre incidentul petrecut la Moara lui Assan pe 1 ianuarie stiau pana atunci de existenta ei? Si cati dintre ei au citit pe diagonala si au zis ‘aa…ce nasol‘ sau ‘ce bine ca se darama ruinele astea’ trecand imediat la urmatorul subiect fierbinte al zilei respective?

Cel mai important este sa aflam cati dintre acesti oameni informati de Google au trimis sesizari autoritatilor si institutiilor publice; cati oameni sunt dispusi sa-i sanctioneze pe cei responsabili pentru distrugerea patrimoniului national. Cati oameni s-au saturat sa fie martorii unor ilegalitati de proportii scandaloase si cati inca mai cred si spera ca printr-un simplu gest civic lucrurile se vor schimba?

Eu sper sa fie multi astfel de oameni, multi care nu se mai lasa calcati in picioare de interesele unora sau de buzunarele altora. As vrea sa deschida fiecare dintre noi ochii si mintea si sa inteleaga ca, daca ne pasa de ceva, trebuie sa ne luptam pentru a pastra acel lucru (si nu, un click pe search nu e de ajuns).

Noul meu moto: CARE – SHARE – ACT

Leave a comment

Filed under Ce se intampla in Bucuresti?, Ganduri