Aprilie – luna in care am constientizat cat de mult si mai ales in ce mod m-au influentat oamenii cu care am interactionat in ultimul an, lucrurile pe care le-am facut si toate aventurile prin care am trecut. N-a fost ceva planificat… pur si simplu am avut flash-uri cu anumite momente din viata mea, secvente parca desprinse dintr-un film in care personajul principal eram eu.
Ultimele 8-10 luni au reprezentat cea mai seminficativa perioada de tranzitie din viata mea atat pe plan personal/emotional cat si pe plan profesional. A fost perioada in care am evoluat, m-am (re)descoperit, mi-am gasit pasiunile, mi-am regasit visele, dorintele si mi-am schitat (cu linii subtiri) viitorul.

Momentul care a declansat toata avalansa asta de ganduri si revelatii a avut legatura cu o experienta foarte faina pe care am trait-o recent – o zi petrecuta cu 6 prietene la Frumusani unde am zburat cu parapanta.
Declicul nu a fost zborul propriu-zis (care e foarte fun si merita trait: simti pulsul usor accelerat, ai o senzatie interesanta la desprinderea de la sol, dar nu e totusi senzatia extrema pe care ti-o ofera alte sporturi de gen), ci a fost drumul de intoarcere. Mergand pe un drum prafuit, uitat de lume, cu vantul prin par si cu soarele in ochi am constientizat cat de bine m-am simtit, cat de norocoasa sunt si cate lucruri pe care nu as fi zis niciodata ca le voi face (sau ca mi-as dori neaparat sa le fac) au venit de la sine si s-au imbinat perfect oferindu-mi o senzatie extraordinara de satisfactie si implinire.

O simpla zi de sambata in care planuisem o surpriza pentru Irina s-a dovedit a fi ziua in care mi-am schimbat cu totul modul de a gestiona ceea ce fac sau ceea ce simt.
Ma bucur ca in sfarsit pot afirma cu sunt multumita cu alegerile pe care le-am facut, cu toate experientele pe care le-am trait, cu locurile in care am calatorit si mai ales cu oamenii pe care i-am pastrat alaturi.
Colectionez amintiri, lacrimi de bucurie si zambete. Sunt fericita!
You must be logged in to post a comment.